Copiii de altadata. Copiii de azi. Parintii atunci si acum.

Am descoperit o astfel de postare prin cautarile mele. M-am oripilat. Nu spun ca un copil ar trebui sa nu faca nimic, dar nici chiar atat de multe responsabilitati sa incarce umerii unui micut. 

Ma gandesc la mine, la acele varste fragede, cand alegeam sa realizez treburi marunte, descoperind lumea si invatand, treptat, ceea ce inseamna viata. Insa nimic din aceste lucruri nu reprezinta nimic daca nu esti sustinut, ajutat, iubit si acceptat. Un prunc nu ar trebui sa aiba alta grija decat aceea a jocului, a invatarii prin descoperire, a aflarii adevaratei sale identitati. Rumegati cele de mai sus si spuneti daca este corect asa ceva sau daca ati fi acceptat asemenea corvoade.