Prima zi de scoala....

Ziua de ieri a fost una speciala pentru multi prichindei, iar pentru altii a insemnat o alta zi, a unui nou an scolar in care nu au unde sa invete, desi isi doresc.

Pentru emisiunile de can-can, unde se practica circareala, a fost prilej de etalare a pozelor si amintirilor, dar nimeni nu vorbeste despre ceea ce inseamna noul an, de fapt. Oameni mari in miniatura, pentru ca asta sunt copiii, merg in prima zi cu speranta sau teama. Speranta ca vor cunoaste, si ei, tot atatea cat oamenii mari, fara sa stie ca ei stiu mai multe decat noi. Teama de necunoscut si de lucruri noi, pe care, poate ca nu vor sti sa le gestioneze.

S-au cumulat atatea ganduri in mintile ce s-au strans cu emotie in curtea scolii, in prima zi din noul an scolar, fara ca nimeni sa se intrebe daca scola e pregatita pentru ei si nu ei pentru scoala.

La vasta lor visam sa cunosc totul si credeam ca o pot face daca ma aflu in prima banca si ascult atenta. Am gafat inca din prima zi, pentru ca am fost certata ca am vrut sa spun eu Capra cu trei iezi, pe care o stiam pe de rost. Nu mi s-a parut, atunci, corect ca cineva sa spuna gresit povestea, folosind o alta varianta decat cea originala. Unde mai era farmecul povestii daca nu as fi spus-o pe roluri, cu dialog si intonatie? Mai tarziu, peste un an-doi, am fost pedepsita pentru ca raspundeam corect fara sa fiu intrebata. La acea vreme mi se parea ca lumea este nedreapta cu mine si chiar era. Nu frange aripile insetatului de cunoastere, care e dornic sa iti arate ca stie si ce stie.

Astea sunt motive sa vrei o lume mai buna si un sistem educational care incurajaza creativitatea, unicitatea si frumusetea din fiecare. In noul an scolar as vrea profesori care sa te invete numai lucruri folositoare si practice, profesori care vad bresele din sistem si incearca sa suplineasca lipsurile prin ceva nou si frumos.

Daca as fi parte din sistem, as renunta la el imediat, pentru ca nu as putea sta cu un morcov infipt si sa vad copii ce se plictisesc in clase invechite, cu manuale imbatranite, condusi de profesori imbatraniti de sistem chiar daca au doar 30 de ani. As alege sa nu fiu parte din nicio inchisoare a mintii, cum sunt scolile, si deveni autodidacta. Pentru ca nimeni in afara de mine nu decide ce vreau sa stiu, sa cunosc, sa fiu.