FEMEIA LA 30 DE ANI ?!

Poate că unul dintre subiectele cele mai discutate, dezbătute și întâlnite pe toate blogurile este FEMEIA. Femeia la 20, 30, 40 … de ani. De ce nu la 21? Sau 25? Eu vreau să vorbesc despre femeia de 27 de ani. De ce 27 ?! Tocmai pentru că a trecut de pragul de 25 de ani, atunci când nu este nici femeie completă, dar nici tânără domnișorică ce visează la prinți și feți-frumoși pe cai albi. Pentru că nu se mai află nici la 26 de ani când, încă poate se mai afla sub influența basmelor cu zâne ale femelelor din familie, încât să viseze și să spere că și ea va trăi o poveste ca în filme. Pentru că nu a împlinit încă 30 de ani ca să se fixeze doar pe carieră. Ești prinsă la hotarul între vis și realitate. Dacă până la 25 de ani nu te-ai căsătorit cu prințul tău mult visat, începând cu 27 de ani începi să îți dai seama că nu ai nevoie neapărat de un bărbat ca să te simți împlinită, fericită și ca să te poți susține. Mamele și bunicile noastre, ca de altfel și toate rudele în vârstă, se vor grăbi cu fiecare prilej ivit să ne țină predici interminabile despre importanța unui bărbat în viața noastră. Vom auzi aceleași litanii sfinte, repetate de toți, în alt mod, evident, cum că, bărbatul este stâlpul familiei, el ține casa, el este cel important și că de asta se numește capul familiei.

            Tu , deobicei te faci mică într-un colț și spui că, încă nu ai avut norocul să îl întâlnești pe acel Făt-Frumos, sau poate vii cu versiunea modernă și spui că toți bărbații buni sunt luați. Și cu riscul să fiu un dram misogină, cu toate că sunt femeie, mă întreb ca orice ființă rațională, oare de unde știi că toți sunt luați?! I-ai încercat cumva?! În fine, nu asta este important. Ne aflăm într-o eră în care femeia nu mai trebuie să fie validată de bărbatul de lângă ea. Dar ce să-i faci, că așa e românul, și merge pe principiul că dacă așa au trăit bunicii noștrii, atunci așa trebuie și noi să ne adaptăm. Trebuie să luăm exemplul celor bătrâni că ei au fost înțelepți și longevivi. Și nu vi se pare normal să ne întrebăm, ca ființe raționale și logice ce suntem, dacă străbunii noștrii s-ar fi aruncat împreună într-o fântână la 30 de ani, oare tot așa trebuia să facem și noi?!?

            Deviind destul de la subiect și continuând pe linia proverbelor și zicătorilor din bătrâni, despicate ca și firul în patru pe tema noastră, ne întoarcem totuși la subiect. Femeie fiind, cu un pic de logică și gândire, mi se pare firesc să pot să am grijă de casă, și să pot și eu face fără nici un efort prea mare, ceea ce face și bărbatul. Hai să nu mai fim atât de ipocrite, așa cum erau strămoașele noastre, și să nu ne mai dăm fragile și neajutorate. Dumnezeu ți-a dat creier, ochi, gândire, logică, mâini și picioare. Dacă șurubul de la dulap, care tocmai s-a desprins este în formă de X, atunci evident că ne trebuie același tip de șurubelniță. Nu e chiar atât de mare greutatea și filozofia să strângi un șurub. Pentru lucrurile care într-adevăr ne depășesc, s-a inventat telefonul și specialistul. Crede-mă că vei economisi mai mult așa. Și astfel putem demonstra că nu avem prea mare nevoie de un bărbat lângă noi pentru forța lui masculină. La fel cum nu avem nevoie de bărbat nici ca să ne ajute la plata facturilor, el fiind cu mult mai potent financiar. Nici asta nu trebuie să fie un motiv pentru care am accepta și ne-am complăcea cu un bărbat lângă noi la 27 de ani. Dacă avem nevoie să împărțim cheltuielile, putem la fel de bine să alegem să împărțim cu un prieten bun sau o prietenă chiria și cheltuielile.

            Din toate cele anterioare nu putem trage decât concluzia, că femeia este puternică, în zilele noastre și că nu are deloc nevoie de bărbat, că se poate descurca și singură pe piciorușele ei în orice situație și condiție. Nimic mai neadevărat. Fiecare femeie alege, în parte, ceea ce crede că e mai bine pentru ea. Dacă totuși femeia de 27 de ani a ales să aibă un partener lângă ea, atunci este din alte motive.

Femeia matură care își dorește o familie, un bărbat, poate chiar și copii, știe de ce l-a ales pe bărbat să îi fie alături. Nu pentru forța lui, nu pentru banii lui și nici pentru a închide gura lumii sau că așa trebuie ca să fie în rând cu lumea. Ea l-a ales pentru că deși are forță, are și tandrețe și gingășie atunci când o atinge, pentru că deși are bani, clipele petrecute lângă el sunt neprețuite, atunci când o face să se simtă cea mai importantă din toată lumea, și deși așa este făcut de când lumea ca femeia și bărbatul să se căsătorească , totuși ea, femeia, simte că el o completează și este echilibrul în balanța numită viață.

            Draga mea, dacă la 27 de ani alegi să ai un bărbat alături, atunci fă-o cu grijă. Nu te uita la frumusețe că este mult prea trecătoare, despre bani nici nu mai vorbim. Alege cu inima și mintea. Alege-l nu pentru cadouri și lucruri care ți le oferă, ci pentru clipele minunate, ce se strâng în cufărul inimii tale, ca nestematele. Toate astea se vor transforma într-o zi în amintiri și doar ele îți vor rămâne.

            Tu ce alegi la 27 de ani?